Cu mâinile legate

Am construit poduri între noi, peste prăpastia pe care o săpai, plină cu noroi.

Am spulberat și zidul ce mi l-ai ridicat în față, de-atâtea ori, cu ochii goi.

Ți-am scris balade și te-am cântat cu patimă și dor.

Am fost în dreapta-ți oricât de mult aș fi simtit că mor.

Te-am luat de mână când hoinăreai pierdut între iubiri cu sufletul tăcut.

Voiam să-ți fiu acasă, dar mă tocai mărunt.

Speram a-ți fi lumină, dar îți eram blestem

Ai venit ca furtuna și m-ai făcut ghem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s