Tu să mă ierți

N-am mai putut să râd de nepăsare, să mă prefac în liniște că nu mă doare.

N-am mai știut cum să mai car supliciul de-a-ți fi alături și de-a-mi fi străin

N-am mai putut trăi așa, tânjind în tinerețe că vom zâmbi unul la altul, dar nu acum, la bătrânețe.

N-am mai știut să-ți caut ochii calzi și mâinile nebune, n-am mai știut nici care-i locul meu in lume.

N-am mai simțit nici o chemare și nici un dor, ci doar un zid. Înalt. Mistuitor.

Tu să mă ierți, c-am vrut să-ți fiu atâtea, c-am vrut să nu mai plec.

Tu să mă ierți, că te-am închis în mine sub atâtea straturi și nu mai știu acum pe unde să te scot.

Tu să mă ierți, că am lăsat să vină ziua asta… în care nu mai pot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s