Cand prea te lupti

Dintre toate luptele cea mai a dracu e aia cu tine. Ce-ti faci tu tie e poezie. 

Te transformi frecvent intr-un razboinic turbat si rupi tot prin tine, te sfasii cu unghiile si cu dintii si-ti umpli sufletul de sange. E o durere calda, nu? In numele dragostei ai voie sa ranesti si sa te ranesti. Sau cel putin asa te minti. 

Ti-ai despicat mintea si fiecare gand in milioane de bucati si ai facut mii de scenarii, pe care mai apoi le-ai divizat in alte scenarii mai mici. Imagini tulburi ale unor dorinte care nu aveau niciodata sa devina realitate. Intr-un final n-a mai jucat nimeni in filmul asta.

Te-ai izolat in repetate randuri invinuindu-te de tot ce traiai, sperand sa gasesti raspunsul care avea sa te elibereze, dar odata ce ranile iti erau cicatrizate te tarai din nou si din nou pe campul tau de lupta. Te plangi ca esti ud, dar te tot arunci in mare.

Ti-ai raportat atat de des fericirea la alte persoane incat ai ajuns intr-un final sa-ti legi la gura intuitia care-ti zbiera in cap adevaruri ignorate.

Transformam prea des dragostea in sacrificiu, in compromisuri fara sens, in taceri nejustificate. Transformam prea des promisiunile in obligatii. Platim prea des, pentru iubire, preturi pe care iubirea nu le cere. 

Platim prea des, in nopti amare, dar nu platim iubirea, ci ignoranta de a nu fi observat absenta ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s